Tipi, tipe şi tipuri comportamentale

< > / 01.10.2018

Fiecare vrea sa ajungă undeva. Sau cineva. Unii vor să depăşească noi şi noi orizonturi, alţii nu se grăbesc nicăieri şi caută fericirea din aproape în aproape. Unii caută să-i mulţumească pe cei din jur, alţii caută să fie singuri… Dintre toţi şi toate, tiparele comportamentale (denumite) de Tip A sau B au captat primele atenţia multor studii şi cercetări, urmate de intrarea în scenă a Tipurilor C şi D, în anii ’90.

Toate aceste tipare comportmanetale au fost observate şi descrise în legătură cu afecţiuni precum cele cardio-vasculare, coronariene,, chiar neoplazice. Caracteristicile specifice acestor tipare se regăsesc în fiecare dintre noi, în diverse “procente”, unul dintre ele fiind, însă, dominant (determinant al personalităţi cultivate).
De la o extremă la alta
Tipul A
Tipul B
Simţind permamanent nevoia de control şi succes, Tipul A este mereu încrâncenat, tensionat, profund implicat în muncă şi într-o permanentă în criză de timp, având chiar obiceiul de face mai multe lucruri deodată. Extravertit de fel, serios şi autoritar, acest Tip devine uşor irascibil, chiar nevrotic… Refuzând cu încăpăţânare activităţile relaxante (şi “pierderea timpului” în general), el este expus stresului fără întrerupere, motiv pentru care, “produce” adrenalină (şi noradrenalină) în exces – iar acest exces secretor repetat poate creşte riscurile de apariţie a bolilor cardiovasculare sau a afecţiunilor coronariene, în special în rândul bărbaţilor (secreţia adrenalinei şi a noradrenalinei fiind mai reduse în cazul femeilor de Tip A). La copii, în cazul băieţilor, tipul A se recunoaşte de la 3-6 ani, iar în cazul fetelor, comportamentul de acest tip poate fi mascat mult timp.
La polul opus, se află Tipul B - complet diferit de Tipul A. Vestea bună e că tocmai de aceea şansele lui de a dezolta afecţiuni cardio-vasculare sau de a manifesta simptomatologii similare, cu substrat psihogen, sunt mult mai mici. Vestea mai puţin bună este că acest beneficiu vine la pachet un nivel mult prea ridicat de calm şi relaxare – până la nepăsare, chiar delăsare. Spre deosebire de grăbitul Tipul A, acest Tip B are tot timpul din lume, nu se grăbeşte nicăieri, nici măcar spre succes (ceea ce îl pare să pară total lipsit de ambiţie). Cu un nivel ridicat de toleranţă mai ridicat decâtul Tipul A, Tipul B are tendinţa să nu ţină seama de stresul fizic sau mental nici atunci când nu reuşeşte să-şi atingă obiectivele. Într-un mediu sau context competitiv sau competiţional, Tipul B mai degrabă se bucură de joc decât să se concentreze pe victorie, trăind experienţa.
În vreme ce Tipul B nu prea are motive de griji, în cazul Tipului A studiile au indicat o serie de modificări biologice, ce cresc şansele de apariţie a afecţiunilor cardiovasculare - în special pe fondul unei alimentaţii neglijente, al lipsei activităţii fizice regulate, al obezităţii sau al tensiunii arteriale ridicate (acest Tip Comportamental influenţând şi nivelul colesterolului din organism).
Pe cât de organizat şi
de performant este Tipul A, pe atât de ridicate îi pot fi nivelurile hormonilor de stres.

Aceste modificări pot avea efecte negative asupra mai multor sisteme și pot conduce la condiții de sănătate precare și chiar la deces prematur
Creșterea nivelului de adrenalină și noradrenalină determină o creștere a frecvenței, contractilității și conductibilității cardiace.

Creşterea secreţiei de testosteron intensifică sinteza proteinelor şi activitatea tuturor celulor - fiind un important factor de risc pentru obezitate.

Creşterea nivelului plasmatic al lipidelor favorizează depunerea acestora la nivelul vaselor sanguine.
Tipul C
Dacă Tipul A şi Tipul B ne plimbă de la o extremă la alta, tipul C caută să ne echilibreze pe toţi (cei cu care interacţionează)… Încearcă să ne mulţumească, să nu ne dezamăgească, să se facă acceptat, reprimându-şi propriile nevoi, emoţii şi sentimente. Deşi maschează propria agitaţie interioară, acest Tip nu poate asunde hiperfuncţia tiroidiană consecutivă şi secreţia de ACTH hipofizar consecutivă cu exces de cortizol. Aceste modificări biologice pot fi văzute cu ajutorul aparatelor de imagistică şi, din nefericire, ele se mai pot “oglindi” în starea de sănătate – cercetările identificând (din anii '90) reprimarea emoţiilor ca tipar comportamental în cazul subiecţilor cu boli neoplazice, caracterizaţi printr-o atitudine răbdătoare, capabibili să accepte constrângerile, reflexivi, supuşi şi concilianţi, care îşi reprimă sentimentele şi orice formă de manifestare agresivă, evitând conflictele).
Tipul D
Indecis, evaziv, ezitant, hazardat, cu o conduită contradictorie şi bulversantă, acest Tip a captat atenţia cercetătorilor tot în anii ‘90, fiind descris pentru prima dată de Denollet J, în 1996, în legătură cu bolile coronariene.

(Mai recent, în 2009, în China, s-a efectuat o analiză asupra unui eşantion de peste 300 de persoane diagnosticate cu boli coronariene. Aceasta a evidenţiat că peste 30% din pacienţii care făceau parte din studiu aveau caracteristici ale tipului psihocomportamental D.)

Acest tip maschează sentimentele de furie, ostilitate, mânie, îngrijorare, nesiguranţă, aliendându-se de cei din jur până la izolare. Dacă în bărbaţii de Tip A sunt mai predispuşi afecţiunilor cardiovasculare decât femeile de Tip A, în tipologia D lucrurile se inversează, femeile fiind mai vulnerabile comparativ cu bărbaţii.
Tipurile C şi D au în comun câteva caracteristici esenţiale precum: incapacitatea de a-şi exprima propriile emoţii şi sentimente, reprimând sentimentele negative şi menţinând un nivel scăzut de încredere în sine şi cei din jur – deci şi o vigilenţă crescută. Motivul este şi el acelaşi – o rezistenţă scăzută la stres (şi implicit un impact nedorit al nivelului crescut de cortizol).

Totuşi, metodele lor de "coping" sunt diferite – Tipul C stă printre oameni, Tipul D îi evită. Curios sau nu, şi patologia asociată acestor tipare comportamentale este diferită – de la neoplazii la afecţiuni coronariene.
Sunt multe de spus despre Tipurile psihocomportamentale...
Să înţelegem procesele fiziologice prin care propriile noastre personalităţi ne pot influenţa condiţia de sănătate şi calitatea vieţii ne poate ajuta să prevenim apariţia afecţiunilor patologice sau a simptomatologiilor conexe. Tocmai de aceea,
acest articol începe călătoria în universul psihocomportamental.