O soluţie de moment (administrarea sublinguală)

< > / 01.10.2018

În anumite situații, timpul de acțiune al unei substanțe este esențial. Simptomele acute ce pot fi manifestate în timpul atacurilor de panică, al episoadelor anxioase sau al altor suprasolicitări ale organismului pot fi ameliorate pe căi de adminstrare mai rapide, precum administrarea sublinguală.
Principalele avantaje ale administrării sublinguale sunt durata de acțiune mult mai scăzută și necesitatea unei concentrații mai mici de substanță pentru a fi eficace.
Atunci când o substanță chimică vine în contact direct cu membrana mucoasă de sub limbă, aceasta este absorbită, țesutul conjunctiv al acestui epiteliu conținând o mulțime de capilare care facilitează difuzia substanței ce pătrunde în circulația venoasă. Spre deosebire de prima, substanțele absorbite la nivel intestinal sunt supuse metabolismului hepatic înainte de a intra în circulația generală.
Administrarea sublinguală are anumite avantaje față de administrarea orală, fiind mai directă, este adesea și mai rapidă, și asigură faptul că substanța va risca degradarea numai prin expunerea la enzimele salivare înainte de a intra în sânge, în timp ce medicamentele administrate oral trebuie să supraviețuiască trecerii prin mediul ostil al tractului gastrointestinal.

În această situație, substanțele sunt expuse la degradare, fie prin acțiunea acidului gastric sau a bilei, fie prin expunerea enzime cum ar fi monoaminooxidaza (MAO).
Mai mult decât atât, în urma absorbției din tractul gastrointestinal, substanțele administrare oral trebuie să treacă prin ficat, acolo unde pot suferi modificări importante; acest lucru este cunoscut ca efectul primului pasaj hepatic, și are ca și consecință limitarea biodisponibilității lor. De asemenea, datorită activității digestive a stomacului și a intestinelor, calea orală este adesea inadecvată pentru anumite substanțe.
rizomi (tulpinile subterane)
stoloni (tulpinile orizontale)
Rădăcinile uscate pot fi folosite în preparate precum ceaiuri sau tincturi, iar materiile vegetale uscate și extractele sunt introduse în capsule sau încorporate în tablete.
Nu există niciun acord științific cu privire la constituenții activi ai extractului de valeriană și al activității dintre aceștia, ea putând fi rezultatul interacțiunilor dintre constituenții săi, mai mult decât a unui compus sau a unei clase de compuși separat.
Conținutul de uleiuri volatile, inclusiv acizii valerianic, sesquiterpenele mai puțin volatile, sau valepotriații (esteri ai acizilor grași cu catenă scurtă) sunt uneori utilizați pentru a standardiza extractele obținute din valeriană.
Valeriana a fost folosită ca plantă medicinală cel puțin din vremea Greciei antice și a Romei, utilizările sale terapeutice fiind descrise de Hippocrate, urmând ca în secolul al II-lea să fie prescrisă de Galen ca și remediu pentru insomnie. Începând cu secolul al XVI-lea, valeriana a fost utilizat pentru a trata nervozitatea, tremorul, durerile de cap și palpitațiile inimii. La mijlocul secolului al XIX-lea, valeriana a fost însă considerată chiar sursa simptomelor pe care se presupunea că le tratează, din acest motiv fiind privită cu scepticism în ceea ce privește proprietățile sale de plantă medicinală.

Cu toate acestea, proprietățile valerianei au continuat să fie studiate, efectele sale complexe fiind apreciate atât pentru varietatea lor, cât și pentru riscul scăzut pe care îl implica administrarea ei.
Pe lângă efectul calmant asupra sistemului nervos, valeriana are efecte și asupra spasmelor mușchilor netezi, contribuie la scăderea tensiunii arteriale prin vasodilatație, fiind indicată în remisia simptomelor anginoase prin scăderea frecvenței atacurilor și a duratei lor, dar și pentru restabilirea aportului de sânge în miocardul ischemic și pentru scăderea lipidelor plasmatice.
Un posibil mecanism prin care extractul de valeriană poate provoca efectul sedativ și anxiolitic este creșterea cantității de acid gama-aminobutiric (GABA, un neurotransmițător inhibitor) ce poate fi găsit în fantele sinaptice.

Rezultatele unui studiu in vitro în care au fost utilizați sinaptozomi sugerează faptul că extractul de valeriană poate provoca eliberarea GABA din terminațiile nervoase ale creierului și apoi blocarea GABA înainte de a fi readusă în celulele nervoase, în plus, acidul valerianic are și proprietatea de a inhiba o enzimă care distruge GABA.
Extractele din valeriană conțin GABA în cantități suficiente pentru a provoca un efect sedativ, însă cu toate acestea nu este încă demonstrat dacă GABA prin aport de acest fel poate traversa și bariera hemato-encefalică.
Prin rolul său de neurotransmițător, acidul gama-aminobutiric este un anxiolitic puternic și poate atenua atacurile de panică și gândurile ce se succed în episoadele de anxietate. De asemenea, GABA poate să îndeplinească aceleași funcții și în cazul persoanelor care suferă de dependență severă de droguri.
GABA este extrem de de important pentru stabilitatea mentală generală, el fiind produs de către organism în cantități mari în cortexul cerebral. Atunci când există o deficiență de GABA, pot apărea tulburări cum ar fi anxietatea, convulsii, sindrom premenstrual, unele simptome de depresie și chiar boala Parkinson, de asemenea, chiar și deficiențele ușoare de GABA pot avea ca rezultat schimbări de dispoziție sau dureri de cap.

Anxietatea este o afecțiune psihică cu o incidență ridicată la adulții de toate vârstele. Este indiscriminatorie, poate fi debilitantă și un real impediment în viața de zi cu zi. Recuperarea nu este întotdeauna simplă și implică deseori o abordare multiplă care să cuprindă atât farmacoterapie, terapie, modificări ale dietei și stilului de viață.
Deși poate părea contradictoriu, compușii ce se găsesc în mentă pot stimula luciditatea și vigilența în timp ce induc o stare de relaxare.
De asemenea, menta poate spori performanța cognitivă prin stimularea circulației sanguine, aroma sa având un efect revigorant.
Datorită acidulul rosmarinic din compoziția sa, menta are un efect anxiolitic (un efect ușor sedativ), stimulând în mod eficient relaxarea și îmbunătățind simptomele anxietății.
Prin administrarea orală a unor substanțe, acestea sunt nevoite să parcurgă tractul gastrointestinal pentru ca efectele să aibă loc, timpul de acțiune fiind unul mai îndelungat. Aceast lucru presupune procesul de digestie la nivelul stomacului, unde substanțele sunt supuse mediului acid, fiind mai apoi trimise către intestine, acolo unde are loc cea mai mare parte din absorbție, urmând să fie filtrate la nivel hepatic și trimise acolo sunt necesare.