Minte şi corp

< > / 30.09.2018

"În urmă cu o sută de ani, oamenii au început să practice igiena personală. Speranța de viață a crescut cu peste 50 de procente într-o perioadă de doar câteva decenii. După părerea mea, calitatea vieții ar putea crește la fel de dramatic dacă am începe cu toții să practicăm igiena emoțională.” - Guy Winch
“Devenind psiholog, am început să observ un alt fel de favoritism și anume cât de mult ne prețuim corpul comparativ cu mintea. Mi-am petrecut nouă ani în universitate, lucrând la doctoratul meu în psihologie și nici nu vă pot spune câți oameni se uită la cartea mea de vizită și spun: „Aha, psiholog. Deci nu doctor adevărat” - așa cum ar trebui să scrie și pe cartea mea de vizită.”
Discurs subtitrat în limba română
Favoritismul față de corp, în detrimentul minții, e peste tot.
“Cu toții știm cum să ne menținem sănătatea fizică și cum să practicăm igiena dentară, nu-i așa? Știm asta de la vârsta de cinci ani. Dar ce știm despre menținerea sănătății noastre psihice? Ei bine, nimic. Ce îi învățăm pe copiii noștri despre igiena emoțională? Nimic. Cum se face că alocăm mai mult timp îngrijirii dentare decât a celei mentale? De ce este oare sănătatea noastră fizică mult mai importantă pentru noi decât sănătatea noastră psihică?”
“Susținem rănile psihice, chiar mai des decât pe celei fizice, răni precum eșecul, respingerea sau singurătatea. Și acestea se pot agrava dacă le ignorăm. Și pot avea un impact dramatic asupra vieții noastre. Și totuși, chiar dacă există tehnici demonstrate științific cu care ne-am putea trata aceste tipuri de răni psihice, nu o facem. Și nici măcar nu ne trece prin minte că ar trebui. „Ah, te simți deprimat? Uită de asta, totul e doar în mintea ta.”
"Nu ne-am adânci intenționat o rană fizică, dar o facem cu rănile psihice, tot timpul. De ce? Din cauza igienei emoționale deficitare. Pentru că nu considerăm importantă sănătatea psihică. Știm, dintr-o mulțime de studii, că atunci când stima de sine e scăzută, suntem mai vulnerabili la stres și anxietate, că eșecul și refuzul ne dor și mai mult și că durează mai mult până ne revenim. Deci când suntem respinși, primul lucru pe care ar trebui să-l facem e să ne refacem stima de sine, nu să ne înscriem în Fight Club și dăm cu pumnii. În suferință emoțională, tratați-vă cu aceeași compasiune pe care o așteptați de la un prieten bun."
Trebuie să ne depistăm obiceiurile psihologice nesănătoase și să le schimbăm.
"Una dintre cele mai nesănătoase și cele mai obișnuite este reflectarea. A reflecta înseamnă a rumega. E atunci când șeful tău țipă la tine sau profesorul te face să te simți prost sau când ai o ceartă mare cu un prieten și nu te poți opri din a relua scena în mintea ta, pentru zile, uneori chiar săptămâni întregi. Reflectarea asupra evenimentelor supărătoare poate deveni un obicei. Și e unul foarte costisitor."
Petrecând atât de mult timp având gânduri negative și supărătoare, ne supunem unui risc semnificativ de a dezvolta depresie clinică, alcoolism, tulburări alimentare și chiar boli cardiovasculare.
Deci dacă sănătatea psihică nu reprezintă încă o grjă la fel de mare precum cea fizică, să ne gândim la impactul pe care stresul susţinut, anxietatea (chiar atacurile de panică) sau depresia îl pot avea asupra organismului nostru.