A pune (sau nu) la inimă

< > / 01.10.2018

Ideea că emoțile, sentimentele și în general trăirile generate într-un context social pot contribui ca și factori de risc în cazul bolilor cardio-vasculare nu este un concept modern.
De-a lungul secolelor, a existat această asociere, atât conotativă cât și demonstrată științific, efectele emoțiilor asupra inimii fiind adesea descrise ca și adevărate simptome.
Din toate părțile corpului omenesc, cordul, miocardul sau inima păstrează un loc special și distinctiv în mentalitatea comună, și anume acela că ea reprezintă sursa emoțiilor, trăilor, al voințelor, năzuințelor și a zbuciumului personal, și a nenumărate alte lucruri cărora uneori nu le găsim un nume sau un sens, din acest motiv ea fiind privită ca o constantă a vieții, atât în sens propriu cât și figurat.

În interacțiunile de zi cu zi întâlnim inimi frânte, inimi grele sau ușoare, și, cum după voia inimii, poate descrie fiecare ce are pe inimă. Atât metaforic cât și fiziologic putem spune că inima este un element definitoriu pentru identitatea fiecăruia și a felului în care ne manifestăm social.
Deși nu ne putem raporta decât la percepții subiective, nu este de mirare că, uneori, reacțiile emoționale firești - cum ar fi șocul, teama, furia, vinovăția, tristețea sau dezolarea - pot deveni calea către dezvoltarea bolilor cardiovasculare,

Aceste asocieri, ce confirmă cauzalitatea dintre factorii stresori psihosociali și procesele patologice, atrag atenția asupra unor domenii precum psihocardiologia, o ramură ce derivă din medicina psihosomatică.
O gamă largă de caracteristici psihologice și sociale a fost investigată pentru a determina legătura acestora cu dezvoltarea bolilor cardiovasculare și cu factorii de risc asociați.
Dovezile clinice și observațiile făcute de-a lungul timpului au atribuit o importanță etiologică aspectelor emoționale și de personalitate pentru bolile cardiovasculare, acestea fiind în principal puse pe seama stărilor emoționale negative, cum ar fi depresia sau a simptomelor depresiei, furia, ostilitatea, anxietatea, dar și factori stresori psihosociali, cum ar fi stresul ocupațional și stresul acut al vieții. O importanță globală se poate atribui și factorilor sociali - in special legăturilor sociale, suportului social și conflictului social.
În ceea ce privește investigațiile privind efectele furiei și ostilității ca și factori de risc în apariția bolilor cardiovasculare, acestea au o istorie timpurie
Ele au fost descrise în literatura psihanalitică și psihodinamică drept puseuri și reacții emoționale puternice în asociere cu alte trăsături de personalitate marcante, cum ar fi agresivitatea, nevoia de a conduce, determinarea sau cinismul.
Aceste observații au fost făcute în special la pacienții cu boala cardiovasculară sau hipertensiune arterială, și au venit în urma necesității de a oferi o definiție și o evaluare mai clară asupra a ceea ce a fost considerat comportamentul predispus bolilor coronariene. Acest lucru a motivat studiul acestui tip de comportament în anii 1950-1960, fiind analizat în amănunțime și ajungând să fie ceea ce cunoaștem astăzi drept tipul psiho-comportamental A.
În baza observării propriilor pacienți cardiaci, Rosenman & Friedman au descris tipul psihocomportamental A ca fiind unul motivat, competitiv, ambițios, având permanent sentimentul nerăbdării, dar fiind în general și irascibil și încordat.
Observațiile lor inițiale au sugerat faptul că femeile și bărbații cu acest tip psihocomportamental asociau și niveluri mai mari ale colesterolului și o incidență mai mare a bolilor coronariene, în comparație cu tipul psihocomportamental B.
Această distincție a condus la un studiu prospectiv, și anume Western Collaborative Group Study, a peste 3100 de bărbați de vârstă medie, în urma căruia s-a stabilit tipul psihocomportamental A ca fiind un factor de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
În urma studiului s-a constatat faptul că subiecții cu acest tip psihocomportamental erau de 2 ori mai susceptibili decât cei cu tip psihocomportamental B la a dezvolta boli coronariene în următorii 8,5 ani - un risc conferit de către toți factorii de risc coroniarieni tradiționali.
Aceast studiu fundamental privind tipul psihocomportamental A, a reprezentat un punct de pornire esențial în înțelegerea aspectelor psihosociale ca și factori de risc în dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
La scurt timp după acceptarea de către comunitatea medicală a modelului psihocomportamental A ca fiind un factor de risc, în literatura de specialitate au început să apară studiile cu rezultate negative, acestea fiind în contradicție cu premisele inițiale.

Deoarece multe din observațiile istorice au fost axate pe furie, ostilitate și calități agresive ca factori predispozanți în bolile cardiovasculare și hipertensiune arterială, atenția a fost mai apoi îndreptată spre a identifica dacă aceste aspecte ale tipului psihocomportamental A erau cele valide sau nu.
Ostilitatea este caracterizată de obicei de neîncredere sau de o predispoziție către suspiciune în relațiile interpersonale și nu numai.

Ea este considerată a fi statornică, durabilă, constituind ceea ce numim o trăsătură de personalitate.
Furia, în schimb, este o emoție ce poate fi considerată o componentă multidimensională ce cuprinde ostilitate și comportament agresiv. Ea poate fi declanșată ca răspuns în urma unor evenimente injuste sau provocatoare de prejudiciu de orice fel, având trăsături și aspecte situaționale.
Ostilitatea a primit o atenție deosebită, fiind considerată un factor predictiv al dezvoltării bolilor coronariene, răspunsurile fiziologice autonome față de stresul social la indivizii ostili fiind unele alterate, confirmând astfel cauzalitatea situației.
Ostilitatea a primit o atenție deosebită, fiind considerată un factor predictiv al dezvoltării bolilor coronariene, răspunsurile fiziologice autonome față de stresul social la indivizii ostili fiind unele alterate, confirmând astfel cauzalitatea situației.
Manifestările ostilității corelate cu afecțiunile cardiovasculare cronice au fost împărțite în trei categorii:
gânduri cinice

sentimente de
furie

comportament agresiv
Un individ ostil are puțină încredere în semenii săi, privind persoanele din jur ca fiind necinstite, antisociale, imorale, urâte sau false.
Emoțiile negative, atât interiorizate cât și exteriorizate activează reacțiile succesive de luptă sau fugă, în urma cărora hormonii de stres accelerează ritmul respirației, pulsul, determină creșterea tensiunii arteriale și comprimarea vaselor de sânge. Manifestările repetate de acest tip pot fi dăunatoare prin nivelurile de adrenalină și cortizol eliberate în sânge ce pot deteriora inima și sistemul cardiovascular.

Manifestarea frecventă a furiei poate accelera procesul atererosclerozei și poate predispune la evenimente cardiace bruște (precum infarctul miorcardic acut), însă nu numai furia reprezintă o manifestare cu eventuale consecințe cardio-vasculare, ci și anxietatea sau depresia, ele fiind adesea asociate sentimentului de furie.
Consecințele fiziologice apărute în urma modificărilor psihologice, la mulți pacienți exemplifică felul complex în care evoluează efectele psihosomatice și somatopsihice.
Factorii psihologici precum depresia, anxietatea și ostilitatea influențează dezvoltarea, expunerea clinică și prognosticul bolilor cardiovasculare. În consecință, este esențială observarea lor atunci când coexistă cu alți factori de risc ce predispun bolilor cardiovasculare, și abordarea lor atât din punctul de vedere al reabilitării psihologice, cât și din cel al reabilitării cardiace convenționale.